DOBRUȘA
Atestat documentar la 20 decembrie 1437, cănd Ilie și Ștefan, voievozi, întăresc lui Mihail de Dorohoi un șir de sate, printre care «Satul sub Caragine unde este Simion, în vîrful Dobrușii, și încă satul Dobrușa»
Numele satului provine de la numele văii și pîrîului Dobrușa, afluent de stînga al Răutului, iar denumirea văii coboară la un nume personal, considerat de origigine slavă, „Dobru-Dobrușa», purtat în trecut și de moldoveni, DOR. 262, 1772 este anul probabil al întemeierii Mănăstirii Dobrușa.
În 1817 Dobrușa Sorocii avea 23 gospodării. În 1923 satul se afla în județul Orhei și avea 125 case, 488 locuitori, cooperativă agricolă, o moară, o școală primară mixtă, biserică, poștă rurală, primărie, o cîrciumă.
În perioada sovietică aici s-a aflat o brigadă complexă a colhozului „Iscra» (Scînteia), din satul Recești, o școală internat specială.
În 2001 erau 332 gospodării, 930 locuitori, gimnaziu, club, bibliotecă, oficiul medicului de familie, poștă, grădiniță de copii, 72 fîntîni, biserica “Acoperemîntul Maicii Domnului».
Legende vii din preajma noastră.
RECEȘTI
La 10 noiembrie 1590 domnul Moldovei Petru Șchiopul întărește Mănăstirii Dobrușa hotarul satelor Moreni și Dobrușa de către satele Peticica (Chipeșca de astăzi), Răcești, Zahorna, Cotiujeni, Pistruiul.
Catalogul documentelor moldovenești din arhiva istorică centrală a statului, Vol.1, 212. București 1957.
În 1771 este atestată biserica din lemn, unsă cu lut și acoperită cu paie, «Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil»
Moșie răzeșască la 1817. În 1883 biserica se zidește din piatră. În 1883 – 1922 erau 148 case, 651 locuitori. Toți capii de familii au fost împroprietăriți, primind 498 hectare de pămînt din moșia mănăstirii, era poștă, biserică, primărie.
În 1933 – școală primară mixtă.
(Trofăilă V. “Vast – M: Chișinău. 2002)
ZAHORNA
Se știe că a aparținut vornicului Negrea 1403-1429.
Atestat documentar la 10 noiembrie 1590. O hotarnică din 17 martie 1664 ne arată moșiile învecinate Cotiujenii, Găuzenii, Bodeștii, Harbuscanii (Pohoarnele de astăzi), Receștii.
În 1772-73 moșia aparținea căpitanului Constantin Vartic, s-au inregistrat 91 case, 2 fețe bisericești, 67 moldoveni, 8 scutelnici.
Biserica Adormirea Maicii Domnului este atestată în 1806.
Documentele din 1905 arată, că la Zahorna și Recești încă nu erau școli. În 1923 erau 87 case, 295 locuitori, gospodărie boierească, 2 grădini de zarzavat, cooperativă agricolă, școală primară mixtă, ( În 1993 – 96 elevi) poștă rurală, primărie, 2/două/ cîrciume.
În perioada sovietică o brigadă a colhozului “Iscra» cu sediul în Recesti, școală primară, club, punct medical, creșă, magazine.
În 2001 – 168 gospodării, 386 locuitori, club, bibliotecă, centru de sănătate.
În apropierea Zahornei se găsește dealul Zahorna (altitudinea – 338 m, suprafața – circa 6 km2).
